Scurt istoric
In timp ce  Sutherland  se găsea în sala de nord a Infirmary Building, atenția i-a fost atrasă de un craniu dezarticulat, cu precădere de către suprafețele articulare scuamoase ale aripilor mari ale sfenoidului și de către porțiunile scuamoase ale oaselor temporale. În acel moment, în propriile-i cuvinte, „un gând veni ca un fascicul de lumină orbitoare: fațetate și bronhiile unui pește”, indicând existența unei mobilități articulare adaptate prezenței unui mecanism respirator. In timp acesta face cercetari asupra  pacientilor si incepe sa  isi faca cate o idee despre miscarea fiecarui os cranian si despre cea a ansamblului.
. Prin intermediul diferitor invenții mecanice ingenioase, a efectuat multe experimente, cu scopul de a produce și deci de a corecta distorsionările induse propriului său craniu. Pentru a-l întelege mai bine si a-l experimenta, a folosit o casca din piele pe care si-a fabricat-o singur si care comprima la alegere diferitele parti ale craniului împiedicandu-le astfel mobilitatea. Prin intermediul acestui experiment isi da seama ca,  atunci când miscarea este redusa la nivelul capului imediat are loc o repercursiune la nivelul sacrului. Aceasta demonstreaza faptul ca miscarea craniana se trasmite prin intermediul coloanei vertebrale bazinului si membrelor inferioare (dar si invers).
Sutherland devine constient de faptul ca un os a carui mobilitate este diminuata produce atât stari de depresie, de anxietate, semne de psihoza, tulburari de memorie si somn, dar si disfunctii în tot restul corpului si în special la nivelul organelor digestive.
In momentul în care casca era data la o parte, oasele îsi reluau locul si îsi recapatau miscarea normala, iar simptomele dispareau încetul cu încetul.Prin urmare,  si-a dat seama ca existenta unei mobilitati presupune ca ceva o creeaza. Structura scuamoasa dintre parietal si temporal i-a captivat atentia lui Sutherland si l-a determinat sa mearga mai departe.
Dupa douazeci de ani de cercetari, a trebuit sa accepte o evidenta: toate suprafetele articulare indicau existenta unui mecanism precis care permite oaselor craniene o miscare cu o amplitudine foarte mica.
La putin timp dupa aceste experimente Sutherland stabileste conceptul cranian în osteopatie si publicà în 1939 o scurta monografie « The Cranial Bowl ».
Printre recunoașterile personale primite de Sutherland se numără Medalia de Onoare Andrew Taylor Still, ce i-a fost conferită de către Academy of Applied Osteopathy, titlul onorabil de Doctor în Știința Osteopatiei, conferită de Alma Mater, Kirksville College of Osteopathy and Surgery, și, din partea American Osteopathic Association.
Dr. J.E.Upledger osteopat  American este cel  care a dus mai departe formarea in terapia craniosacrala. Acesta dup ace isi terminase studiile ,asistand la o interventie neurochrirgicala, medicul primar i-a cerut sa tina cu penseta dura mater. Upledger a observant ca tot timpul ii scapa tesutul dural din penseta…a observant ca aceasta dura mater avea o miscare ritmica care nu corespundea cu ritmul cardiac sau respirator. Dupa aceasta , el a inceput sa isi puna intrebari despre originea acestei miscari si s-a inscris la scoala de osteopatie  craniana ajungand sa se dedice studiului acestei specializari. Ulterior s-a descoperit ca aceasta miscare craniana era direct legata de fluctuatiile lichidului cefalorahidian.
Alti mari continuatori ai  lui Sutherland în SUA sunt John Harakal, Edna Lay, Jim Jealous, Herbert Miller, Robert Fuhlford dar si Harold Magoun, Viola Frymann si Thomas Schooley. In 1970 John Upledger D.O. preda pentru prima data terapia craniosacrala unor elevi.
Ce este sistemul  craniosacral
Sistemul craniosacral este compus din oasele craniului, din coloana vertebrala, sacru, meningele craniene si rahidiene, din lichidul cefalorahidian (LCR) si din diferitele structuri de productie, absorbtie si stocare ale LCR-ului, precum si din sistemul ventricular cranian.
Sistemul craniosacral influenteaza direct celelalte  sisteme: sistemul nervos, muscular, osos, fascial, hormonal, limfatic, sanguin, respirator. Miscarea ritmica a craniului si a sacrului pe care o simtea W.G.Sutherland, aceasta miscare a sistemului nervos si fluctuatie a lichidului cefalorahidian în sistemul membranos al creierului si al coloanei vertebrale sunt provocate de Respiratia Primara. Aceasta miscare se manifesta  ca un val în interiorul sistemului craniosacral si se transmite in ansamblul organismului  prin intermediul fasciilor si al lichidelor. Ansamblul acestor miscari este numit mecanismul respirator primar (MRP). Acest mecanism , este un mecanism ciclic, ritmic, fiziologic la fel ca ritmul respirator sau cardiac insa, e un ritm propriu indispensabil corpului pentru a folosi capacitatea autoreglatoare a corpului pentru mentinerea starii de sanatate.
Aplicatii ale terapiei craniosacrale
Terapia craniosacrala poate fi aplicata oricarei persoane, aceasta chiar si în cazuri critice sau de dureri acute. Este indicata în bolile sistemului nervos sau hormonal si are efecte deosebit de benefice în cazul migrenelor, ale tulburàrilor de somn si starilor de epuizare. Mai poate fi aplicata si in cazul fibromialgii sau ale sistemului nervos vegetativ.